Și aici, când spun obiectiv, mă refer la o concepție despre lume și viață promovată și acceptată de majoritatea oamenilor, într-o măsură mai mare sau mai mică, manifestată în special în relația cu semenii lor.
Această realitate obiectivă, se referă în general la lumea simțurilor (percepută ca atare - prin intermediul celor 5 simțuri). Ea este formată dintr-o realitate aparentă care este transferată de la părinte la copil fiind ulterior îmbogățită, confirmată și întărită de ceilalți semeni cu care acesta din urmă relaționează. Un bagaj de concepții și percepții se formează în timp adăugându-se bagajului deja existent în subconștient. Aspecte imperfecte generate de minți mai mult sau mai puțin corupte de un sistem de credințe și realități controlat de anumite ființe din alte lumi.
Toate bune și frumoase în măsura în care ești dispus să treci cu vederea anumite neconcordanțe ale sistemului. Aici mă refer la aspecte care nu respectă accepțiunea comună despre dreptate și adevăr, despre egalitate de șanse, despre destin și libertate, despre moștenire genetică și abilități de dezvoltare personală.... și lista poate continua. Acestea reprezintă borne presărate în calea destinului personal, menite să dea naștere la întrebări legate de măsura în care omul se poate bucura de liberul său arbitru. Confruntarea cu aceste aspecte produce reacții dintre cele mai diverse în fiecare dintre subiecții care le întâlnesc, dând naștere în cele din urmă realităților subiective.
Am avea tendința să credem că numărul acestor realități subiective este direct proporțional cu numărul subiecților care le concep. Și că ele se individualizează în funcție de specificul fiecărui subiect. Însă, se pare că se disting anumite linii directoare care tind să împartă subiecții în categorii mai mult sau mai puțin distincte, în funcție de suma experiențelor personale condiționate de sectorul de sistem din care fac parte (suma credințelor și a stărilor psihice datorate percepțiilor senzoriale, adunate în bagajul de cunoștințe și experiențe acumulate în subconștient).
Această realitate subiectivă acționează ca un tampon în perceperea realității așa-zis obiective, creând un spațiu de refugiu. Astfel încât protejează subiectul de manifestările agresive ale naturii obiective care au tendinţa de a invada zona de comfort. Pe de alta parte, corpul fizic, perceput ca element al realităţii obiective, joaca un rol similar prin atenuarea stărilor sufleteşti care tind să scape de sub control, prin manifestarea unei inerţii binevenite în astfel de situaţii. Cele doua realităţi se susţin în acest fel şi totodată, se influenţează reciproc, tinzând să creeze un echilibru în cazul subiecţilor care conştientizează importanţa fiecăreia dintre ele.
Din nefericire, majoritatea subiecţilor umani, au tendinţa de a credita mai mult una dintre realităţi în defavoarea celeilalte. Datorită acestei atitudini, realitatea subiectivă are de suferit trecând automat în plan secund. Ei consideră că satisfăcând necesităţile realităţii obiective vor rezolva și problemele generate de neîmplinirea necesităţilor realităţii subiective, în cazul în care sunt conştienţi de aceste necesităţi...
va urma...
